Istoria Leica

Înainte ca camerele de fotografiat să apară

Înainte ca primul Leica să apară, compania Leitz aveva deja 60 de ani de lucru cu instrumente optice — lentile, microscope, mecanică de precizie. Când Oscar Barnack a venit la ea în 1911, această cultură a preciziei a făcut posibilă crearea primei camere de fotografiat 35 de milimetri funcționale

1913. Ur-Leica

Oscar Barnack, inginer mecanic care suferea de astm, a lucrat la Leitz din 1911. Camerele grele cu plăci îl oboseau fizic în timpul călătoriilor. El a rotit bobina de film de 35 mm orizontal și a dublat cadrul — astfel sa născut formatul 24×36, care încă formează baza senzorilor full-frame

Albumul secret al lui Ernst Leitz II

În 1914, proprietarul companiei, nimeni din punct de vedere fotografic, a luat prototipul camerei într-o călătorie de afaceri la New York. Fără a o planifica, el a fotografiat un întreg album cu scene din stradă ale orașului — fotografia de stradă în forma în care o cunoaștem astazi. Această experiență personală ar fi putut fi impulsul pentru lansarea camerei în producție.

„Luăm riscul"

Primul Război Mondial și criza postbelică au întârziat lansarea cu 10 ani — prototipul gata de lucru zăcea într-un sertar. În 1923, Ernst Leitz II s-a încumetat să ia un risc, în ciuda îndoielilor inginerilor și a pieții incerte: „Eu ordon: luăm riscul". O decizie care ar determina întregul viitor al companiei.

1925. Leica I pe piață

Debut la târgul de primăvară din Leipzig. Unica cameră pe piață capabilă să capteze perfect un moment spontan. Pozele spontane și noile unghiuri au dat zurnalismului un nou limbaj — rapoartele au început să înlocuiască fotografiile și ilustrațiile puse în scenă în ziare și reviste.

„Spatele Gării Saint-Lazare" (1932) — Henri Cartier-Bresson

Una din cele mai faimoase fotografii de stradă din istorie, capturând un bărbat care sare peste o baltă spatele gării din Paris. Autorul a luat doar un cadru, neputând vedea dacă a surprins momentul.

„Autoportret în oglinzi" (1931)

Fotografa germană de avangardă Ilse Bing, numită „Regina Leicei", a creat acest faimos autoportret la Paris folosind un sistem de oglinzi. Fotografia arată simultan profilul ei și vederea frontală cu o cameră Leica I apăsată la ochi.

1932–33. Leica II și III

Primul model cu telemetru încorporat — contemporanii au numit cu ironie noua înfățișare a camerei „cu doi ochi". Publicitatea din acea perioadă a descris aceasta ca „focusare automată": funcționa mai rapid și dădea un procent mult mai mare de fotografii clare. Un an mai târziu, Leica III a adăugat un al doilea cadran de viteze.

„Moartea unui milițian loialist" (1936) — Robert Capa

Cea mai faimoasă și cea mai controversată fotografie militară din secolul douăzeci, luată în Războiul Civil Spaniol. Ea captează momentul când un soldat republican este lovit de o glonț.

„An der Marne" (1938) – Henri Cartier-Bresson

În 1936, guvernul francez a introdus primele vacanțe obligatorii pentru muncitori. Fotografia arată o familie din clasa muncitoare în pichnic pe malul râului Marne lângă Paris, care anterior era privilegiu doar al burgheziei.

1939. Război

Goebbels a numit Leica o „armă" de propagandă. Cu aceeași cameră, Ernst Leitz II a salvat angajații evrei — trimitând-i în străinătate sub pretextul „călătoriilor de afaceri" și dând lor o cameră ca dar de rămas bun. Fiica sa Elsie a petrecut trei luni în închisoare pentru aceasta.

Fotografia „Ochii Urii" (1933) — Alfred Eisenstaedt

„Sărutul pe Times Square" (1945) – Alfred Eisenstaedt

Fotografia a fost luată pe 14 august 1945, în timpul manifestărilor marcând sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în New York. Ea arată marinarul George Mendonsa sărutând asistenta medicală Greta Zimmer Friedman în mijlocul unui mulțimi.

1953. O lentilă fără radiații

Summicron-ul a devenit prima mare descoperire din perioada postbelă în optică Leitz. Lentilele prebelice erau adesea realizate din sticlă cu toriu radioactiv — aceasta oferea un indice de refracție mai mare, dar se îngălbeneau și emitea radiații în timp. Summicron-ul a obținut aceeași claritate cu sticlă nouă și mai sigură de lantani.

1954. Leica M3

După moartea lui Barnack, designul a fost condus de Willy Stein — cu accent pe simplitate, ergonomie și precizie, care definesc încă Leica. Modelul era atât de avansat pentru timpurile sale încât designul de bază al sistemului M a rămas practic neschimbat pentru următorii 70 de ani.

„Luptătorul Guerrila Eroic" (1960) — Alberto Korda

Un portret al lui Che Guevara la un miting din Havana după explozia vasului La Coubre. Fotografia a devenit cel mai reprodus portret din istoria umană, apărând pe milioane de afișe și tricouri.

„Fata din Poza / Napalm Girl" (1972) — Nick Ut

Kim Phuc, de nouă ani, aleargă goas pe o șosea după un atac cu napalm în Războiul din Vietnam. Fotografia a schimbat opinia publică americană despre Războiul din Vietnam, accelerând sfârșitul acestuia.

David Bowie pe Tranziberianul (1973) — Geoff MacCormack

David Bowie în timpul călătoriei sale prin Uniunea Sovietică pe un tren din Tokyo la Londra. O serie iconică care a arătat icona rock and roll-ului într-un mediu neobișnuit, intim și confortabil în timpul Războiului Rece.

„Fata Afgană" (1984) — Steve McCurry

Un portret al Sharbat Gula, în vârstă de 12 ani, într-un lagăr de refugiați din Pakistan. Privirea cu ochii verzi a fetei a devenit „Mona Lisa a Lumii a Treia" și cea mai faimoasă copertă National Geographic din istorie.

„Salt spre Libertate" (1961) — Peter Leibing

Hans Konrad Schumann, garda de frontieră est-german în vârstă de 19 ani, sare peste sârmă pe partea de vest în timpul construcției Zidului Berlinului. Fotografia a devenit simbolul principal al dorului de libertate.